"Aer Conditionat"

Aer conditionat si montaj de aparate de aer conditionat sub 48 ore, aparate de calitate superioara, servicii profesionale, experienta si profesionalism la preturi avantajoase. Gama variata de modele si branduri de renume.

click pe link pentru poza.

Cafeaua facuta cu filtrul de 30 lei din market e tot mai proasta pe zi ce trece, tigarile care mi le permit la prima cana de cafea sunt tot mai putine, marca tigarilor fumate evolueaza in functie de cursul salariul parintilor - rezultate scolare obtinute.

Ora de trezire se aproprie de normal, weekendul ma asteapta, cursurile sunt deja in ghiozdan, parintii isi asteapta fiul nerabdatori.

Plec spre Curtici, plec spre casa, plec, sper cu aerul conditionat din tren pornit.

Va doresc un weekend excelent!

Aerul ciudat al romanilor din Italia

Poze din aer ale Vancouver-ului

VIDEO: Corneliu Mihalache - candidatul cu aere de Esop al PD-L-ului

Viata mea e in aer!

Palinca de Maramures si aerul curat

Dimineaţă de week-end. Lipscani. Prăvălii cu aer de odinioară, vânzători ambulanţi, mirosuri de mahala. Ici, colo, câte o clădire - minune cu faţă nouă ce ascunde mărfuri de ultimă oră şi negustori de Occident.

Dacă mergi pe Doamnei, la câţiva paşi de Blănari o să vezi o siglă care aminteşte de o ciocolaterie din Paris: Leonidas. Intră şi o să descoperi în galantar aceleaşi bunătăţi ca şi pe Rue de Renne: praline cu cremă de lămâie, de portocală, oranjete, limonete (coajă de portocală sau lămâie confiate, trase în delicioasa ciocolată Leonidas), jeleuri de fructe, marţipan.

Continuare pe http://mayra.ro/timp-liber/savoir-vivre/fara-sort/maestrul-leonidas-in-bucuresti.html

Un articol menit sa va faca sa zambiti (atentie, nu sa radeti, ci doar sa zambiti), inca de Luni dimineata. De ce doar zambete ? Pentru ca astea se lipesc de suflet, rasetele zboara in aer !
;)

Cat de proasta poate fi o femeie care conduce suferind o motocicleta? Pai in prima faza vine condusul ca in filme cu parul valvaind prin aer si dupa aia….vine parul valvaind pe asfalt!

Cea mai importanta proprietatea a emigratiei romanesti. 48 de acri intr-un cadru natural execeptional undeva la mijlocul distantei intre Toronto si Cascada Niagara. Campul Romanesc din Hamilton, Muzeul in aer liber Nicapetre, puterea vindecatoare si istoria unui simbol al exilului romanesc. Povestea in continuare:

Mica Românie din Canada a lui Nicăpetre
08/05/2008vezi toate articolele scrise de Andrei Badin OMUL ŞI OPERA. Maestrul Nicăpetre la atelierul său canadian, alături de Mircea Eliade şi Vintilă Horia. Aşa cum i-a întruchipat el EXIL ● Cîmpul Românesc din Hamilton, un muzeu în aer liber


La peste 10.000 de kilometri de Bucureşti se află una din cele mai importante realizări ale exilului românesc. La jumătatea distanţei dintre metropola de expresie britanică Toronto şi celebra Cascadă Niagara se află Cîmpul Românesc din Hamilton, întins pe o suprafaţă de 48 de acri. Cîmpul Românesc mai este cunoscut şi ca Mica Românie a lui Nicăpetre sau Muzeul în aer liber Nicăpetre sau ca al treilea loc bioenergetic din lume.

Nicăpetre s-a stins zilele trecute la Toronto, uitat în ţara sa natală, ca mai toate valorile pe care le avem peste tot pe planeta asta. Săptămîna Mare a fost şi Săptămîna Patimilor în cultura românească. S-au stins Monica Lovinescu, Marcel Chirnoagă, Cezar Ivănescu şi Nicăpetre.


DE LA BRĂILA ÎN SCARBOUROUGH. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului care în ultimele decenii a cucerit planeta. Nicăpetre, originar din Brăila, s-a stabilit în Canada în urmă cu aproape trei decenii. A murit la Toronto, în aceeaşi zi cu Monica Lovinescu, dar uitat în România sa natală. Admiratorii săi din Canada i-au adus însă un ultim omagiu la o casă funerară din Toronto. "Viaţa este ea frumoasă, dar loveşte dur de tot uneori. După zece ani în care am trăit şi cioplit într-o fundătură din Bariera Vergului în Bucureşti mi-am luat lumea-n cap şi am ajuns în Scarborough-Toronto-Ontario-Canada. Nici habar nu aveam că există aşa ceva pe lumea asta; Scarborough!? Brăiliţa? definitiv un loc al nimănui, for sure Scarborough un loc oarecare, un penibil Babilon", scria Nicăpetre la un moment dat într-unul dintre textele sale publicate în revista culturală "Observatorul" de la Toronto.


ALEEA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN EXIL. La Cîmpul Românesc din Hamilton, Nicăpetre a desăvîrşit busturile unor scriitori care au făcut istorie în exilul românesc. Cîmpul Românesc de la Hamilton se află într-un cadru natural deosebit, departe de forfota oraşului. Pădure, rîu, sălciile de la Brăila de care Nicăpetre era atît de îndrăgostit. Un mic sat de vacanţă unde simbolurile româneşti sînt la tot pasul, de la stînca vopsită în tricolorul românesc de la intrare. "La doi ani după sosirea mea în Canada, românii din împrejurimile oraşului Toronto s-au gîndit să facă în Cîmpul Românesc, de lîngă Hamilton, o alee a scriitorilor noştri din diasporă, iar sarcina realizării sculpturilor mi-au incredinţat-o mie. Am început cu bustul în bronz al lui Aron Cotruş şi am continuat, de-a lungul anilor, cu cele ale lui Mircea Eliade, Horia Vintilă, Horia Stamatu, George Donev, Vasile Posteucă", spunea într-un interviu Nicăpetre.

Primul bust de la Hamilton a fost însă cel al marelui poet naţional: "În 1989, cînd în întreaga lume s-a sărbătorit «Anul Eminescu», mi s-a cerut să fac bustul lui Eminescu: «Ne e dor de el» – mi-au spus conaţionalii mei din Canada. L-am cioplit chiar acolo, direct, dintr-o bucată de marmură pe care o adusesem din Grecia. Eminescul meu a fost cioplit de un om care citeşte şi iubeşte ce a dat acest poet lumii. Dar, în primul rînd, eu am sculptat nevoia noastră de Eminescu." Despre artistul ajuns de la Brăiliţa la Scrabourough scria marele critic de artă Petru Comarnescu: "Nicăpetre poseda mai ales metodele de configurare a pietrei, astfel că ea să cînte, să exprime elevaţie şi sensibilitate, să aibă ordinea arhitecturii şi libertăţile sculpturii, stilizate metaforic".


ISTORIA UNEI MICI ROMÂNII CANADIENE. În 1967 s-a cumpărat terenul pe care în momentul de faţă este Cîmpul Românesc. Proprietatea se află în suburbia Hamilton-ului, un oraş asemuit de românii canadieni cu Reşiţa datorită industriei siderurgice de aici. "La aceea vreme s-a construit o mică clădire, aş spune mai mult o cabană care avea în jur de 100 de metri pătraţi în care însă au avut loc tot felul de activităţi culturale, istorice în care s-au menţinut tradiţiile româneşti. Religioase, specifice culturii noastre. În anul 1985 am primit o scrisoare de la compania de asigurare prin care ni se spunea că nu mai poate fi asigurată clădirea de la Cîmpul Românesc, fiind din lemn şi prezentînd un pericol de incendiu. Şi atunci am hotărît să ridicăm Centrul Cultural de astăzi", ne spune Mihaela Moisin, preşedinte mai mulţi ani al Asociaţiei Culturale Române din Hamilton, care administrează Cîmpul Românesc. "Suma este ridicolă. Proprietatea a costat 2.000 de dolari. Iar munca nu a fost uşoară. Natural, şi cred că bănuieşti că a fost nevoie de multă-multă muncă, fiindcă era un teren viran, virgin. Şi noi a trebuit să umplem tot terenul şi am semănat şi răsădit pomi. De fapt, aveam o zi a sădirii pomilor organizată în fiecare an pînă nu a mai fost nevoie să sădim pomi. Şi aşa a luat Cîmpul Românesc naştere!", spune George Bălaşu, unul dintre supravieţuitorii grupului care a fondat Cîmpul Românesc. În momentul în care s-a hotărît ridicarea unui modern Centru Cultural, s-au strîns fonduri din toate colţurile lumii. "Donaţii în valoare de 75.000 de dolari. Venite de peste tot. Din Canada, America, Australia, din Africa de Sud. Şi două donaţii de la doi cardinali români de la Vatican", ne spune Mihaela Moisin. Cîmpul Românesc este considerat alături de Arhiepiscopia Ortodoxă de la Vatra (Statele Unite) şi Biblioteca de la Freiburg (Germania Federală) ca una dintre realizările importante ale exilului românesc.


AL TREILEA LOC BIOENERGETIC DIN LUME? Pe terenul unde se află Cîmpul Românesc a fost descoperit acum mai mulţi ani un loc bioenergetic. Acesta se află chiar în faţa Capelei cu hramul de Sfinta Maria, care se află pe o colină stîncoasă a Cîmpului. "Locul bionergetic a fost descoperit de inginerul Cristenco. El a venit la Cîmpul Românesc şi a pornit de la ideea că capela care a fost sfinţită şi ridicată la îndemnul episcopului Valerian, locul care este foarte straniu, să spunem, deoarece este un loc viran, stînci. Cristenco a ajuns la concluzia că este pe locul trei din lume ca bioenergie", ne spune George Bălaşu. Cercetările românului au fost confirmate şi de canadieni.

"Eram la Cîmpul Românesc cînd au venit doi profesori de la Universitatea din London, Canada, şi au măsurat această energie care emană de la Cîmpul Românesc. Ei au confirmat concluziile lui Cristenco", mai spune Bălaşu. De atunci, în poiana de la Capelă vin diferiţi oameni pentru a se trata. Au existat şi cîteva cazuri de vindecare. Conform cercetărilor efectuate de profesorul român şi de cei canadieni, explicaţia ar fi că în subsol s-ar afla un zăcămînt de cuarţ. Ei au concluzionat că, în ordine, cele mai bune tratamente sînt pentru afectiuni fizice, tulburări de raţionament, alte probleme psihice şi starea generală de sănătate. "Este un adevăr. Eu am cunoscut persoane care au venit aici şi s-au vindecat de anumite boli. Este chiar un cetăţean pe care îl cunosc dinainte să se vindece şi îl văd şi acum. Este formidabil, o schimbare de neimaginat şi foarte greu de explicat", ne povesteşte Dumitru Răchitan, manager la o firmă din Toronto şi care a fost o perioadă preşedintele ACR Hamilton.


VISUL LUI NICĂPETRE. La începutul acestui an, într-un interviu pentru Antena 3 pentru un reportaj despre românii-canadieni, Nicăpetre spunea că vrea foarte mult să-i facă un bust lui Marin Sorescu. Nu a mai apucat. A apucat însă pe banii săi să aducă la Brăila o parte din operele din Canada. Povestea

PSEUDONIM. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului cunoscut de toată lumea drept Nicăpetre (al doilea din stînga)
cum începînd din 1993 a avut parte de promisiunile a doi preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, pentru o expoziţie la Bucureşti. Nu a fost posibil decît în 2002. Eminescu al său de la Hamilton primise promisiunea de a avea o copie la New York. Şi, în acest caz, oficialii români au uitat repede.

CENACLUL LUI NICĂ. În ultimii ani, Nicăpetre s-a implicat activ în susţinerea cenaclului întemeiat de membrii redacţiei revistei "Observatorul" din Toronto. După moartea sa, acesta a devenit cenaclul Nicăpetre.


Biografie
Nicăpetre s-a născut la 27 ianuarie 1936, în Brăiliţa, România. Este absolvent al Academiei de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1964). Între anii 1964-1968 este profesor de desen şi istoria artelor. Prima sa expoziţie personală, de la Galeriile "Simeza" din Bucureşti, 1969, s-a bucurat de un mare succes, consacrîndu-l drept un artist de talent. Renumitul critic de artă Petru Comarnescu i-a facut o prezentare elogioasă. Urmează mai multe expoziţii de succes. În 1981 emigrează în Canada. Se stabileşte la Toronto. Obţine cetăţenia canadiană în 1985. S-a stins din viaţă la 21 aprilie 2008.

Tinerii se angajează . Pe ici , pe colo . Pe salarii de nimic , pentru experienţă , cu sau fără diplomă . Problema nu e complicată . Sunt destule treburi de făcut ( şi vor fi în continuare ) unde este nevoie de mână de lucru ieftină . Că doar de te pricepi îţi împachetezi catrafusele şi pleci naibii la mai bine . Trecând peste egoismul înţeles al şefilor ( toţi suntem la fel până la urmă ) cred că ar fi necesară o comunicare mai eficientă cu angajaţii . Bun , vrei să-ţi facă treaba şi să te ridici pe piaţă . Vrei să fie productiv . Vrei multe , dar ce-i oferi ? Cu bani îl stimulezi doar în cazul în care n-are ce mânca şi depinde de cele câteva milioane pe care i le oferi . Nişte bonuri de masă şi mediu de lucru relaxant . Ei cacao . Aaa .. şi aer condiţionat . Sâc ! Ar fi interesant dacă s-ar schimba puţin concepţiile . Mie unul mi-ar conveni să lucrez noaptea , dacă s-ar putea . Să nu-mi pierd toată ziua la serviciu . Dar nu prea se practică chestia asta . Mi-ar place să am o libertate mai mare de exprimare . Şi nu cred că pentru chestiile astea trebuie să am foarte multă experienţă . Omul este mai productiv atunci când e stimulat plăcut , chiar şi cu nimicuri . Să aibă el satisfacţia că face o chestie interesantă şi e băgat în seamă ( măcar ) . Nu să lucreze fără pauze opt ore pe zi , aşa de dragul salariului de luna următoare . Să fim serioşi , piramidele au fost făcute de mult . Dar sclavii ăia măcar au avut o aşa zisă satisfacţie văzând minunăţia ( care au mai trăit ) .

Mult prea strict . Abia că mai încep să vină din urmă şefi cu idei . Dar durează până s-o mai schimba ceva . Şi nu toţi sunt făcuţi sau au chef să-şi facă propia afacere . Sau încă n-a venit timpul .. sau n-au idei că nu ne-am născut barosani cu toţii . Înţelege-ţi angajatul . Oferă-i libertatea de exprimare sinceră . Nu vorbi cu el doar când au nevoie să finalizezi mai repede un proiect sau la ziua de salariu . Asta îl va ajuta foarte mult . Încurajează-l şi caută să-l lauzi chiar dacă pe alături îl critici . Dacă l-ai angajat , ajută-l să fie productiv pentru tine . Nu e o cârpă ori o maşină de tuns termene limită . E un om . Şi dacă ştii cum să-l iei vei avea multe de câştigat . Şi tu , dar şi el .

Dupa ce 'a tras aer in piept' ceva timp, Celia incearca acum sa ne vrajeasca cu "O mie de cuvinte"- care, fie vorba intre noi, nu-s chiar asa de multe, dar deh, cand esti frumusica ti se mai trec cu vederea gogonelele.

Pot spune ca dupa parerea mea umila sunt intr-o relatie oarecum buna cu gogoasa asta mare si rotunda de care stam lipiti cu capul in jos spre Univers. N-am avut prea multe caramboluri cu mediul inconjurator, cu copacii, cu animalele sau cu aerul respirat.