link nou

ghidoo este o comunitate colaborativa care selecteaza cele mai interesante linkuri de pe internet.

Selectia se face pe baza voturilor membrilor, precum si cu ajutorul algoritmilor de inteligenta artificiala.

populareFeed-icon  recenteFeed-icon  controversate


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La Mulţi Ani imposibility.com
de STAR la: 21/02/2010 18:11:04
Hell yeah! Blogul meu a împlinit 1 an (din 21 februarie 2009), adică 365 zile, pe persoană fizică care este. Un an în care am strâns

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

linkuri similare cu:

"La Mulţi Ani imposibility.com"

La mulți ani, Nadia Comăneci!
Joi, 12 noiembrie 2015, Nadia Comaneci implineste frumoasa varsta de 54 ani. La multi ani, Nadia!
La mulţi ani, America! | Imnul naţional al S.U.A.
La mulţi ani, America! Happy birthday, America! Chiar şi cei mai înverşunaţi critici ai S.U.A. nu au cum să nu recunoască că este o naţiune măreaţă. Aşa cum spunea George Carlin, "Atunci când te naşti, primeşti un bilet la un spectacol trăznit. Atunci când te naşti în America, ai parte de un loc în primul rând." Cu prilejul zilei de 4 iulie, ziua Americii, am încercat să izvodesc o nouă traducere a imnului S.U.A., aşa cum o puteţi afla mai jos...
La mulţi ani România!
La mulţi ani România!
Romania sarbatoreste astazi 92 de ani de la Marea Unire. Photographis ureaza tuturor romanilor "La multi ani!" de Ziua Nationala a Romaniei, indiferent unde sunt ei.
La Mulţi Ani Valentinii
Iată că a venit şi paişpe februarie. Adică, în Rromânia – Sfântul Valentin. Atât. Nici să nu aud de ziua îndrăgostiţilor, că nu
LA MULȚI ANI, 2016! Un AN NOU Fericit!
Un mesaj de Anul Nou 2016 cu traditionala urare de „LA MULTI ANI!”
La mulți ani, Gheoghe Hagi!
La multi ani de ziua de nastere maestrului sportului rege, GHEORGHE HAGI!
La mulți ani, Dan Negru!
La mulți ani, Dan Negru!
FOTO & VIDEO: La mulţi ani, George Simion!
FOTO & VIDEO: La mulţi ani, George Simion!
Aniversare în Blogosfera moldovenească: Vultoor's Blog a făcut un an. La mulţi ani!
Aniversare în Blogosfera moldovenească: Vultoor's Blog a făcut un an. La mulţi ani!
Aniversare în blogosfera românească: Vis89, La mulţi ani!
Aniversare în blogosfera românească: Vis89, La mulţi ani!
La mulţi ani pentru bloggerul Adrian Năstase!
La mulţi ani pentru bloggerul Adrian Năstase!
VIDEO: La mulţi ani, nea Google!
VIDEO: La mulţi ani, nea Google!
La mulţi ani, Elvis!
La mulţi ani, Elvis!
La mulţi ani cu sănătate 2010 (video)
La mulţi ani cu sănătate 2010 (video)
TVR Info implineşte un an de existenţă. La mulţi ani!
TVR Info implineşte un an de existenţă. La mulţi ani!
Radar de Media vă urează in 2010 La mulţi ani cu bucurii!
Radar de Media vă urează in 2010 La mulţi ani cu bucurii!
La mulţi ani ...
La mulţi ani ...
La mulţi ani, Alina Puşcaş!
La mulţi ani, Alina Puşcaş!
La mulţi ani România, ţara mea!
La mulţi ani România, ţara mea!
La mulţi ani România
La mulţi ani România
La mulți ani
La mulți ani
La mulţi ani, CIAO.ro
La mulţi ani, CIAO.ro
VIDEO: La mulţi ani, Google!
VIDEO: La mulţi ani, Google!
Dintr-un secol în altul. Ritual
În duminica asta ninsă am refăcut mai vechiul ritual al răsfoirii prafului din bibliotecă. Mi se întîmplă asta la fiecare început de an cînd găsesc potrivită oblojirea rănilor cărţilor bătrîne şi amestecarea cu cele noi născute în anul abia trecut. Niciodată nu am destul timp pentru acest ritual. Sunt prea multe de răsfoit, de aranjat şi mă aleg mai mereu doar cu cîteva capitole de ici, cîteva de colo… E ca o joacă şi ţin minte că la fel ca în orice joc timpul e mereu prea scurt chiar dacă e vorba de ore bune… De altfel mă uit la Ina: niciodată nu are destul timp ca să-şi termine un joc sau mai multe începute între timp…
De data asta m-am oprit cu drag şi cuvenita nostalgie la cîteva dintre numerele “revistei” “Secolul XX”. Minunăţie! Am regăsit numărul 1 din ianuarie 1962, cel în care citeam – mulţi ani mai tîrziu după apariţia sa – pentru prima oară fragmente din jurnalul lui Cesare Pavese, cum am redescoperit şi numărul 300, din decembrie 1985, dedicat aniversării revistei şi lui Samuel Beckett.
Fiecare astfel de Secol poartă sublinierile vremurilor, ale mele sau ale altora, fiindcă pe multe dintre ele le-am cumpărat din anticariate. Mi-am pierdut între timp îndeletnicirea asta a sublinerii unor pasaje din cărţi, cred din prea multă grabă însă acum văd cît de preţios este acest obicei. Amestecarea acestor linii tremurate sub fraze ar putea face obiectul unui mic studiu. Le-am recunoscut, cum spuneam, pe ale mele îngrămădite sau departe de ale altora. În creion sau cu pastă de pix albastră, neagră sau roşie. Ici şi colo însemnări pe margine, inconfundabile, cu cerneală de stilou… (O, da, unde mi-or fi stilourile?! Stilourile alea vechi, chinezeşti “cu peniţă de aur”, “scumpe”, de 100 de lei bucata sau cele mai noi, “imediat de după Revoluţie”, cu patroane? Cum o mai fi să scrii cu un stilou?…).

În primul Secol XX, la Pavese subliniam: “Singura bucurie în viaţă este aceea de a începe. Este frumos să trăieşti pentru că a trăi înseamnă a începe mereu, în fiecare clipă. Cînd acest sens lipseşte – închisoare, boală, obişnuinţă, prostie – atunci ai vrea să mori”… Teribil!
În numărul 300 am subliniat ce scria atunci Mircea Cărtărescu despre această revistă: “Cînd eşti cu adevărat la pămînt, cînd te simţi neînsemnat, cînd te retragi în vizuina ta cu soţie, pick-up şi bibliotecă, pe cînd la ferestre apele cresc precum în Buzzati şi Daneliuc, e atît de bine să deschizi această revistă şi să reîncepi cu timiditate să crezi că de fapt există soluţii la acest uriaş koan al (nomen odiosum) Vieţii. Că podul nu este o iluzie, că se poate urca pe spinarea curcubeului.” Ce coincidenţă!

P.S. – Nu vreau o concluzie despre insula asta, revista-cartea “Secolul XX”, mirabilă pe vremurile acelea, mirabilă azi. Se înţelege dorul meu de ea. Din Hoinar pe Web aflu că ea s-a transformat în “Secolul XXI” şi că ar arăta la fel cum o ştiam eu şi acum (mai mult virtual, cred!). Sper să fie aşa, sper să o găsesc la un chioşc…

http://flaviusobeada.wordpress.com/
Teatru da, cinematograf ba
În Târgu-Jiu nu există nici măcar un cinematograf decent unde să să vezi un film pe marele ecran. Dacă în urmă cu mulţi ani erau trei cinematografe în oraş, acestea au fost uitate şi au ajuns în paragină, numai unul funcţionează însă condiţiile pe care le oferă sunt demne de epoca de piatră: este situat lângă un bar şi se aud prin perete beţivii, daca mergi iarna este mai frig decât afară, filmele ajung în cinematograful nostru la un an de la premierea din Bucureşti şi niciodată nu ajung cele bune (este de aşteptat acest lucru nefiind foarte multă lume), calitatea filmului este la fel de slabă ca şi varianta CAM pe calculator, praful domneşte pe scaune la fel ca în Sahara şi Gobi.
Obiective turistice romanesti
Turismul în România suferă de mulți ani și datorită servicilor de proastă calitate și datorită drumurilor și mai ales din cauza prețurilor mult prea piperate. În ciuda acestor piedici, ar trebui să nu uităm că avem o țară superbă, încărcată de peisaje splendide și e păcat ca ai noștri copii să crească fără să vadă Castelul Bran, Sfinxul, Peștera Muierii sau alte obiective turistice românești.
Nenorocitul de Facebook chiar insistă să îţi complice viaţa şi să te facă fericit
Pe lângă capacitatea perversă de spionaj, Facebook-ul are puterea să îţi facă surprize neaşteptate. Din te miri ce probleme tehnice, am ajuns mai bătrân cu un an cu vreo şase luni înainte de ziua oficială de naştere. După toată experienţa de astăzi, am stabilit că următoarea mea zi de naştere e pe 19 septembrie. Pe urmă aştept încă o tură de “La mulţi ani” şi pe 19 octombrie… o sa fiu atât de fericit.
Mica Romanie din Canada a lui Nicapetre
Cea mai importanta proprietatea a emigratiei romanesti. 48 de acri intr-un cadru natural execeptional undeva la mijlocul distantei intre Toronto si Cascada Niagara. Campul Romanesc din Hamilton, Muzeul in aer liber Nicapetre, puterea vindecatoare si istoria unui simbol al exilului romanesc. Povestea in continuare:

Mica Românie din Canada a lui Nicăpetre
08/05/2008vezi toate articolele scrise de Andrei Badin OMUL ŞI OPERA. Maestrul Nicăpetre la atelierul său canadian, alături de Mircea Eliade şi Vintilă Horia. Aşa cum i-a întruchipat el EXIL ● Cîmpul Românesc din Hamilton, un muzeu în aer liber


La peste 10.000 de kilometri de Bucureşti se află una din cele mai importante realizări ale exilului românesc. La jumătatea distanţei dintre metropola de expresie britanică Toronto şi celebra Cascadă Niagara se află Cîmpul Românesc din Hamilton, întins pe o suprafaţă de 48 de acri. Cîmpul Românesc mai este cunoscut şi ca Mica Românie a lui Nicăpetre sau Muzeul în aer liber Nicăpetre sau ca al treilea loc bioenergetic din lume.

Nicăpetre s-a stins zilele trecute la Toronto, uitat în ţara sa natală, ca mai toate valorile pe care le avem peste tot pe planeta asta. Săptămîna Mare a fost şi Săptămîna Patimilor în cultura românească. S-au stins Monica Lovinescu, Marcel Chirnoagă, Cezar Ivănescu şi Nicăpetre.


DE LA BRĂILA ÎN SCARBOUROUGH. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului care în ultimele decenii a cucerit planeta. Nicăpetre, originar din Brăila, s-a stabilit în Canada în urmă cu aproape trei decenii. A murit la Toronto, în aceeaşi zi cu Monica Lovinescu, dar uitat în România sa natală. Admiratorii săi din Canada i-au adus însă un ultim omagiu la o casă funerară din Toronto. "Viaţa este ea frumoasă, dar loveşte dur de tot uneori. După zece ani în care am trăit şi cioplit într-o fundătură din Bariera Vergului în Bucureşti mi-am luat lumea-n cap şi am ajuns în Scarborough-Toronto-Ontario-Canada. Nici habar nu aveam că există aşa ceva pe lumea asta; Scarborough!? Brăiliţa? definitiv un loc al nimănui, for sure Scarborough un loc oarecare, un penibil Babilon", scria Nicăpetre la un moment dat într-unul dintre textele sale publicate în revista culturală "Observatorul" de la Toronto.


ALEEA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN EXIL. La Cîmpul Românesc din Hamilton, Nicăpetre a desăvîrşit busturile unor scriitori care au făcut istorie în exilul românesc. Cîmpul Românesc de la Hamilton se află într-un cadru natural deosebit, departe de forfota oraşului. Pădure, rîu, sălciile de la Brăila de care Nicăpetre era atît de îndrăgostit. Un mic sat de vacanţă unde simbolurile româneşti sînt la tot pasul, de la stînca vopsită în tricolorul românesc de la intrare. "La doi ani după sosirea mea în Canada, românii din împrejurimile oraşului Toronto s-au gîndit să facă în Cîmpul Românesc, de lîngă Hamilton, o alee a scriitorilor noştri din diasporă, iar sarcina realizării sculpturilor mi-au incredinţat-o mie. Am început cu bustul în bronz al lui Aron Cotruş şi am continuat, de-a lungul anilor, cu cele ale lui Mircea Eliade, Horia Vintilă, Horia Stamatu, George Donev, Vasile Posteucă", spunea într-un interviu Nicăpetre.

Primul bust de la Hamilton a fost însă cel al marelui poet naţional: "În 1989, cînd în întreaga lume s-a sărbătorit «Anul Eminescu», mi s-a cerut să fac bustul lui Eminescu: «Ne e dor de el» – mi-au spus conaţionalii mei din Canada. L-am cioplit chiar acolo, direct, dintr-o bucată de marmură pe care o adusesem din Grecia. Eminescul meu a fost cioplit de un om care citeşte şi iubeşte ce a dat acest poet lumii. Dar, în primul rînd, eu am sculptat nevoia noastră de Eminescu." Despre artistul ajuns de la Brăiliţa la Scrabourough scria marele critic de artă Petru Comarnescu: "Nicăpetre poseda mai ales metodele de configurare a pietrei, astfel că ea să cînte, să exprime elevaţie şi sensibilitate, să aibă ordinea arhitecturii şi libertăţile sculpturii, stilizate metaforic".


ISTORIA UNEI MICI ROMÂNII CANADIENE. În 1967 s-a cumpărat terenul pe care în momentul de faţă este Cîmpul Românesc. Proprietatea se află în suburbia Hamilton-ului, un oraş asemuit de românii canadieni cu Reşiţa datorită industriei siderurgice de aici. "La aceea vreme s-a construit o mică clădire, aş spune mai mult o cabană care avea în jur de 100 de metri pătraţi în care însă au avut loc tot felul de activităţi culturale, istorice în care s-au menţinut tradiţiile româneşti. Religioase, specifice culturii noastre. În anul 1985 am primit o scrisoare de la compania de asigurare prin care ni se spunea că nu mai poate fi asigurată clădirea de la Cîmpul Românesc, fiind din lemn şi prezentînd un pericol de incendiu. Şi atunci am hotărît să ridicăm Centrul Cultural de astăzi", ne spune Mihaela Moisin, preşedinte mai mulţi ani al Asociaţiei Culturale Române din Hamilton, care administrează Cîmpul Românesc. "Suma este ridicolă. Proprietatea a costat 2.000 de dolari. Iar munca nu a fost uşoară. Natural, şi cred că bănuieşti că a fost nevoie de multă-multă muncă, fiindcă era un teren viran, virgin. Şi noi a trebuit să umplem tot terenul şi am semănat şi răsădit pomi. De fapt, aveam o zi a sădirii pomilor organizată în fiecare an pînă nu a mai fost nevoie să sădim pomi. Şi aşa a luat Cîmpul Românesc naştere!", spune George Bălaşu, unul dintre supravieţuitorii grupului care a fondat Cîmpul Românesc. În momentul în care s-a hotărît ridicarea unui modern Centru Cultural, s-au strîns fonduri din toate colţurile lumii. "Donaţii în valoare de 75.000 de dolari. Venite de peste tot. Din Canada, America, Australia, din Africa de Sud. Şi două donaţii de la doi cardinali români de la Vatican", ne spune Mihaela Moisin. Cîmpul Românesc este considerat alături de Arhiepiscopia Ortodoxă de la Vatra (Statele Unite) şi Biblioteca de la Freiburg (Germania Federală) ca una dintre realizările importante ale exilului românesc.


AL TREILEA LOC BIOENERGETIC DIN LUME? Pe terenul unde se află Cîmpul Românesc a fost descoperit acum mai mulţi ani un loc bioenergetic. Acesta se află chiar în faţa Capelei cu hramul de Sfinta Maria, care se află pe o colină stîncoasă a Cîmpului. "Locul bionergetic a fost descoperit de inginerul Cristenco. El a venit la Cîmpul Românesc şi a pornit de la ideea că capela care a fost sfinţită şi ridicată la îndemnul episcopului Valerian, locul care este foarte straniu, să spunem, deoarece este un loc viran, stînci. Cristenco a ajuns la concluzia că este pe locul trei din lume ca bioenergie", ne spune George Bălaşu. Cercetările românului au fost confirmate şi de canadieni.

"Eram la Cîmpul Românesc cînd au venit doi profesori de la Universitatea din London, Canada, şi au măsurat această energie care emană de la Cîmpul Românesc. Ei au confirmat concluziile lui Cristenco", mai spune Bălaşu. De atunci, în poiana de la Capelă vin diferiţi oameni pentru a se trata. Au existat şi cîteva cazuri de vindecare. Conform cercetărilor efectuate de profesorul român şi de cei canadieni, explicaţia ar fi că în subsol s-ar afla un zăcămînt de cuarţ. Ei au concluzionat că, în ordine, cele mai bune tratamente sînt pentru afectiuni fizice, tulburări de raţionament, alte probleme psihice şi starea generală de sănătate. "Este un adevăr. Eu am cunoscut persoane care au venit aici şi s-au vindecat de anumite boli. Este chiar un cetăţean pe care îl cunosc dinainte să se vindece şi îl văd şi acum. Este formidabil, o schimbare de neimaginat şi foarte greu de explicat", ne povesteşte Dumitru Răchitan, manager la o firmă din Toronto şi care a fost o perioadă preşedintele ACR Hamilton.


VISUL LUI NICĂPETRE. La începutul acestui an, într-un interviu pentru Antena 3 pentru un reportaj despre românii-canadieni, Nicăpetre spunea că vrea foarte mult să-i facă un bust lui Marin Sorescu. Nu a mai apucat. A apucat însă pe banii săi să aducă la Brăila o parte din operele din Canada. Povestea

PSEUDONIM. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului cunoscut de toată lumea drept Nicăpetre (al doilea din stînga)
cum începînd din 1993 a avut parte de promisiunile a doi preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, pentru o expoziţie la Bucureşti. Nu a fost posibil decît în 2002. Eminescu al său de la Hamilton primise promisiunea de a avea o copie la New York. Şi, în acest caz, oficialii români au uitat repede.

CENACLUL LUI NICĂ. În ultimii ani, Nicăpetre s-a implicat activ în susţinerea cenaclului întemeiat de membrii redacţiei revistei "Observatorul" din Toronto. După moartea sa, acesta a devenit cenaclul Nicăpetre.


Biografie
Nicăpetre s-a născut la 27 ianuarie 1936, în Brăiliţa, România. Este absolvent al Academiei de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1964). Între anii 1964-1968 este profesor de desen şi istoria artelor. Prima sa expoziţie personală, de la Galeriile "Simeza" din Bucureşti, 1969, s-a bucurat de un mare succes, consacrîndu-l drept un artist de talent. Renumitul critic de artă Petru Comarnescu i-a facut o prezentare elogioasă. Urmează mai multe expoziţii de succes. În 1981 emigrează în Canada. Se stabileşte la Toronto. Obţine cetăţenia canadiană în 1985. S-a stins din viaţă la 21 aprilie 2008.
Azi Bloggerii Sarbatoresc Ziua de Nastere a Blogosferei dot md !
Dupa cum a fost anuntat de Valeriu Tihai in postul La mulţi ani! pe blogul Blogosferei Moldovenesti, azi la 17:30 la Bier Platz va avea loc intilnirea bloggerilor pentru a sarbatori ziua de nastere la Blogosfera.md si pentru “a pune viitorul blogosferei la cale”.