link nou

ghidoo este o comunitate colaborativa care selecteaza cele mai interesante linkuri de pe internet.

Selectia se face pe baza voturilor membrilor, precum si cu ajutorul algoritmilor de inteligenta artificiala.

populareFeed-icon  recenteFeed-icon  controversate


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
În armată (proză scurtă)
de informaticaro la: 28/07/2013 14:57:01
Aceasta e o schița scrisă atunci când eram în timpul stagiului militar. Într-o duminică după-amiază am scris-o pe o foaie de hârtie ruptă dintr-un caiet. Din păcate acea foaie de hârtie nu o mai am. A mai rămas doar o foaie dactilografiată.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

linkuri similare cu:

"În armată (proză scurtă)"

De ce ar trebui să citim mai multă proză scurtă
În pofida faptului că iubim romanele mari şi apetisante, nuvelele rămân prima noastră dragoste. De ce? Veţi afla în rândurile ce urmează.
Discuție în metrou (proză scurtă)
Stăteam în metrou privind distrat la un copil din fața mea. Lângă mine un cuplu: el în picioare ascultând serios și tăcut, ea lansată într-un monolog:
- Nu faptul că nu am reușit să mă mut la alt departament m-a enervat, ci nereușita în sine. La început am avut o speranță. Dacă știam de la început că nu aveam nici o șansă, nu se poate, asta era și vedeam eu cum mă descurcam.
Și tată și fiu (proză scurtă)
Adam ieșise din casă, deși era destul de cald. Simțea nevoia să se plimbe pe străzile aproape pustii. Să fie un pic singur și spun un pic singur pentru că după el vin tăcute gândurile lui.

- Nu știu ce să mă fac cu tine, fiule, îi spusese mai demult tatăl său. Când o să-ti bagi mințile în cap? Vine examenul și tu umbli pe străzi? Nu crezi că ar trebui să faci ceva? Unde vrei să ajungi?
Acele întrebări ca niște formule magice ce ar fi trebuit să-l trezească. Adam însă nu vroia să se trezească, vroia să mai fie un pic în acel parc cu Eva. Simțea că toate erau aproape de un final, de acel moment din care va ieși din toate acestea așa cum ieși dintr-o cameră. Și nici nu ai ieșit bine pe ușă și auzi cum cineva închide ușa în spatele tău. Și știi că din acel moment nu va mai fi nimic la fel pentru că totul trebuie să fie altfel.
- Ești zăpăuc, nu știi de capul tău. Crezi că profesorul o să te întrebe la examen cum a fost în parc?
Adam continua să tacă, pentru că știa că acele întrebări erau retorice, adică și tatăl lui și el știau răspunsurile, dar răspunsurile sunau atât de rău încât nici măcar nu trebuiau puse în cuvinte.
Doi dolari și cincizeci de cenți - proza scurtă
Schița de mai jos am scris-o în liceu gândindu-mă la Janis Joplin și la faptul că viața ei s-a încheiat într-o cameră de hotel. Acolo au găsit-o ținând în mână doi dolari și cincizeci de cenți. Am încercat să-mi imaginez ce ar fi putut să se întâmple în ultimele ei ore de viață.
Dimineața lui Adam - proza scurtă
Ajuns în clasă, Adam trânti ghiozdanul pe o bancă. Deși era fără douăzeci clasa era goală. Adam se duse la catedră și se așeză pe scaunul profesorului. Privea clasa așa ca în visul lui, acolo era profesor și privea clasa goală în care ar fi trebuit să fie elevii lui, dar toți chiuliseră. Încă puțin și Adam ar fi început să simtă nostalgia vieții de elev. Noroc cu colegii lui care începuseră să intre în clasă. După un timp Adam se ridică de la catedră și se duse în banca lui.
Cofetăria (proza scurtă)
Revin la povestirea despre Adam. În schița anterioară am povestit despre întâlnirea din parc dintre Adam și G. La sfârșitul acestei schițe Adam ajunge să o sărute pe G.
La restaurant (proză scurtă)
Adam ajunsese mai repede. Se așeză la o masă.
- Să vă aduc ceva? întrebă chlenerul.
“Pe Adriana”, gândi Adam, dar zise:
- O cafea și când va veni prietena mea, dacă va veni, o să comandăm și ceva de mâncare.
- Ei, cum să nu vină! zise chelnerul zâmbind.
Adam privi cum chelnerul se îndepărtează. Apoi Adam privi la masa de lângă intrare. El și ea stăteau privindu-se în ochi. “Cum o să arăt eu când voi vorbi cu Adriana?” gândi Adam.
proza scurtă: într-o pizzerie
- E intim aici, spuse Adam zâmbind.
Anca se uita la el, ar fi vrut să spună ceva, dar renunță. Deodată ea se ridică de la masă spunând:
- Scuze, lipsesc un pic.
Adam o privi cum pleca și se întreba dacă se va mai întoarce. Mai bău un pic din suc. Auzi o discuție de la o masă din spatele lui:
Reintalnirea (proza scurta)
Noaptea se transformase în zi şi Adam deschise ochii încet şi se uită prin compartiment. Sunt în tren, își spuse el. Apoi se uită pe fereastră. Gara trecea încet prin fața ferestrei. Apoi privirea lui se urcă pe fereastră acolo unde în depărtare se vedea muntele. Să fii sus pe munte, vântul, zăpăda îţi intră în bocanci. Ciorapii uzi în bocanci uzi. Să urci cu gândul la ceaiul cald pe care ai putea să-l bei sus la cabană. Iar sus la cabană să bei ceaiul cu gândul că trebuie să cobori. Ce poate fi mai ciudat?
O secundă de adevăr
Doi prieteni si-o fata, o despartire, o crima si un suicid, o secunda de adevar.
(proza scurta)
Casuta cu veverite
Un blog in care poti citi despre cum sa asiguri un trai linistit si despre medicina alternativa.
Cititi horoscopul zilnic,poezie,proza scurta.
Secrete PC la degetul mic ! Cititorule intra pe prispa , Invata gratis si citeste despre vin,Burebista,Marte,Adam,mar si multe altele.
Alice Munro - Baieti si fete | O traducere in limba romana
M-am incumetat sa incep o traducere din engleza in romana a povestirii "Fete si baieti" a lui Alice Munro, castigatoarea premiului Nobel 2013 pentru literatura. Desi in randurile de mai jos nu am publicat decat un scurt fragment, acesta mi se pare a fi tulburator prin puterea de sugestie a naratiunii, ilustrarea plina de farmec si efect senzorial al unor pregnante, semnificative amintiri din copilarie.
Muguri de toamnă
De fiecare dată sosesc mai tarziu. De fiecare dată imi fac un nod la batistă si uit de ce l-am făcut. Goana nebună pe stăzi, printre trecători, n-ajută la nimic. Am să intârzii si azi la intalnirea cu mine.

Cele câteva vrăbii topăiau nelinistite pe pervazul ferestrei. Primele care-i simteau lipsa, pentru că el le dădea de mâncare in fiecare zi. Nimeni nu stia unde plecase si guresele vrăbii se intrebau... Dar cine poate sti ce se intrebau guresele vrăbii? Incepea o dimineaţă nouă in absenţa lui si asta era cât se poate de supărator. "Ce simplu ar fi să plec si să uit", tâsni in incapere gândul lui. Obiectele din jur erau aceleasi de care se impiedica noaptea când se ducea la toaletă. Vru să-si miste braţul, apoi capul, insă nimic nu se intâmplă. Pentru prima oară isi simti corpul ca pe o carapace, independent de vointa lui, guvernându-se după legi necunoscute. Reusise. Reusise să uite cum să-si miste bratul. Se văzu de deasupra, intins in pat, intr-o nemiscare firească. Trăsăturile feţei ii apăreau neclare, imagini din fotografii suprapuse, alcătuind o singură figură, fară o varsta precisă. Se privi in ochi fară să clipească, apoi privirea ii alunecă mai departe peste corpul inert din care tocmai plecase.
"Filosofia te indepărtează de oameni", ii spusese Sandu, prietenul lui. "Si cum să fac ca să mi-i apropii?" "Iubeste-i, sufoca-i cu dragostea ta".
Ii trebui un oarecare timp pentru a reface conexiunile cu carapacea. Braţul se miscă in cele din urma si poposi pe agenda de telefon de pe noptieră. O răsfoi neglijent apoi formă un numar de telefon. "Buna ziua. Cu Lili va rog". "Cine o caută?" "Un fost coleg de liceu." "Lili la telefon" "Bună!" "Bună ce?" "Vroiam să-ti spun că zilele astea la Polul Nord a fost descoperit un bărbat datând din epoca romantică, perfect conservat si că iubita lui din secolul nostru este chemată la faţa locului pentru identificare". "Si eu ce trebuie să fac? Dar stai, tot nu mi-ai spus cine esti."
Brusc isi aminti dungile negre lipite parcă de retină, ca umbre ale unor nevazute zăbrele, dungi ce nu dispăreau nici dacă inchidea ochii. Si incăperea fără pereţi sau cu pereţii de sticlă. Si genunchii lui striviţi de un zid ce se refuza privirii si căruia ii simţea consistenţa doar când incerca să treacă dincolo de el. Fără să stie de ce ii răspunse: "Sunt un bărbat cu genunchii insângeraţi", pe urmă inchise peste hohotul de râs al fetei.

Toamna era alungată frenetic din curtea liceului. Câteva fete si câtiva baieţi strângeau in fărase amintirea verii. Avu sentimentul că a mai văzut odată aceeasi imagine si se gândi că de fapt si-a uitat viitorul si fiecare clipă ce trece nu face decat să i-l reamintească. Se auzi strigat. Era Sandu. "Ce inseamnă Sandu?", se intrebă in vreme ce, fără să se intoarcă il văzu cum se apropie. Sandu era paralela cu care se intâlnea din când in când la infinit.
Acum in curtea liceului e iarnă si Sandu n-ar avea pe cine să strige chiar dacă ar fi acolo. Curtea e pustie.

Ii plăcea să o audă râzand. Râsul ei ii cobora in vine gâlgaitor, umplându-l de o prezentă mai certă decât trupul pe care-l strangea in braţe. Nu mai stia de ce i-a telefonat. "Se intamplă ceva inlauntrul nostru. In lipsa noastră cineva lucrează asiduu, face ordine printre sentimente, clasează emoţii, amplifica sau micsorează trăiri si nouă ne comunică numai rezultatele. Doar concluzia finală.
In râsul peste care inchise telefonul nu mai descoperi nici o fărâmă din râsul ei. "Timpul trece ireversibil", isi zise, mulţumit că acest adevar nu-si pierduse valabilitatea.
Am, dar nu vreau să-ți dau
In acea după-amiază Petru îşi aminti: «sunase la uşă, dincolo de uşă era ultima speranţă. Ultima şi cea din urmă. El i-a deschis şi l-a întrebat fără să-l lase să intre: „Ce vrei?”, „Am o problemă”, spusese Petru. „Ce problemă?”, „Am nevoie de nişte bani”. Tatăl atunci i-a zis încet: „Am, dar nu vreau să-ţi dau” şi a închis uşa».
Sfârșitul lumii sau a unei lumi?
Adam stătea pe o bancă în parc. Privea lacul în care se oglindeau clădirile pe celălalt mal. Se uită la ceas. Când ridică ochii o văzu venind pe Adriana.
- Aștepți pe cineva? îl întrebă Adriana.
- Nu, spuse Adam.
- Am crezut că te uitai la ceas să vezi dacă a întârziat.
- Cine să întârzie? întrebă Adam.
- Cea pe care ai fi așteptat-o.
- Mă uitam la ceas să văd câte ore mai sunt până la sfârșitul lumii.
Si bărbații mai plâng uneori, nu-i așa?
Stătea pe treptele casei vechi. Acoperișul îl ferea de picături. Deși era o ploaie de vară, ploua încet așa cam cum ar fi pornit pe un drum lung. Dacă ar fi fost filmat, ar fi trebuit să fi făcut ceva: să fumeze sau să bea o cafea sau să bea o bere sau o fată să țină capul pe umărul lui.
Din nou ceva despre Eva
Chiril se uita la cataloagele de pe birou. Trebuia să le verifice, trebuia din nou să le spună colegilor în ședință că … Chiril oftă și luă primul catalog. Deodată cineva bătu la ușă. Probabil or fi venit din nou niște studenți, își spuse Chiril și strigă:
- Intră!
Gustul berii
Stăteam de vorbă cu Adriana, când, deodată, Adam intră în cameră. Se uită surprins la noi câteva clipe, după care spuse:
- Dacă vă deranjez, pot pleca.
- Îți dai seama că dacă ai spus asta, noi n-o să-ți spunem „da, ne deranjezi – pleacă”, zise Adriana.
Ganduri iarna
… nu voi spune nimic despre zăpadă. Îmi voi aminti de o seară dintr-un oraș în care aș fi putut ajunge. Pe ale cărui străzi m-aș fi putut plimba. Lumină aurie de după-amiază, străzi aproape pustii. Un om trece grăbit. Nu mă privește și nu-l privesc. Continui drumul prin acel oraș. Mă plimb ca și cum timpul nu ar mai exista.
Liceu
Adam se trezi ca-n fiecare dimineață. Deschise ochii încet și privi prin cameră. Dar din acel moment nimic nu mai era ca în fiecare dimineață. Lumina nu venea din dreapta, ci din stânga lui. Geamul nu era în dreapta lui și parcă era mai mic. Camera era mai mică decât o știa. Adam rămase întins în pat. Nu mă scol până nu-mi dau seama ce se întâmplă, își spuse. Ar fi trebuit să fie la el acasă, dar nici casa în care s-a trezit nu era chiar străină.
Scurtele de azi
Scurtele de azi
Scurt metraj | Portret de familie
Marian Crisan, proaspat castigator ar premiului Palm d’Or 2008 pentru scurt metraj reuseste din nou sa surprinda realitatea intr-o maniera magistrala. “Portret de familie” este un scurt metraj cu un mesaj social: diferenta de mentalitate dintre varste.
Scurt metraj | Amatorul
Din ce in ce mai multe productii ale cinematografiei romanesti au la baza subiecte reale ce prezinta carentele si moravurile poporului roman. Scurt metrajul “Amatorul”, scris de Gabriel Andronache si regizat de Marian Crisan, este o coproductie a casei de filme “Rova Film” si TVR2 bazata pe un scenariu finalist al concursului HBO din 2006. In 20 si ceva de minute, filmul surprinde mustrarile de constiinta pe care le au diletantii si tipurile lor umane intruchipate de acestia.
Scurt metraj | Noi doi
Un film aproape mut daca nu luam in considerare sunetul de fundal, dar care spune foarte multe. Prima experienta sexuala a tanarului adolscent se petrece la un bordel al satului. Prezenta tatalui la acest bordel complica un pic treburile. Scena de la sfarsitul scurt metrajului cu cei doi: tata si fiu fumand, clarifica totul.
Scurt metraj | Daca aveti un minut
Scurt metrajul “Daca aveti un minut” care il are in rolul principal pe Andi Vasluianu (vanzatorul ambulant) surprinde prima experienta din campul muncii a unui vanzator de produse de bucatarie. Toata actiunea este condimentata de atmosfera “familiala” neplacuta in care se desfasoara. Capitalismul precoce si problema familiei in Romania sunt doua dintre punctele atinse prin acest scurt metraj.
Scurt metraj romanesc | Pe aripile Vinului
Problema eterna a romanului: bautura

Daca ar vedea un strain scurt metrajul, ar spune ca regizorul Corneliu Porumboiu inventeaza povesti cu caracter comico-tragice. Realitatea e ca regizorul se inspira din cotidianul rural si nu il prezinta deloc deformat.
I now pronounce you | scurt metraj romanesc
Nu stii daca sa fii fericit sau trist.

Continuam sirul de scurt metraje romanesti alb/negru cu filmul “I now pronunce you…” al regizorului Paul Manolescu. A doua zi dupa nunta, un barbat si o femeie se trezesc in acelasi pat, mahmureala, melancolia, bucuria dar si rutina intervin in peisaj. La vederea filmarii de la nunta se poate trage o singura concluzie: fericirea de dinainte e curmata de rutina de dupa. Finalul totusi e unul optimist, de viata noua (melodia de pe fundal Bright Eyes - “First day of my life” si gestul barbatului din final dovedesc acest lucru). Cred ca voi intelege mai bine scurt metrajul cand imi va veni si mie randul.
Nu-No | scurt metraj
O relatie mai speciala.
Scurt metrajele regizorului Dragos Bogdan Iuga abunda in simbolurile folosite intr-un mod armonios. La fel cum se poate vedea si in “Buying clouds” , regizorul comunica mai mult non-verbal, reusind sa creeze atmosfere profunde, pline de esenta. Acelasi lucru se regaseste si in scurt metrajul “Nu” care scoate in lumina relatia speciala dintre bunic si nepot. Mesajul scurtmetrajului se refera la refuzul copilului in fata mortii, incercarea lui, printr-un gest spontan, de a indeparta moartea. Trairile celui care se apropie de lumea cealalta, dar si a celui care il pierde pe “tatae” sunt puternice dar in acelasi timp subtile.

Chiar daca Dragos Bogdan Iuga era student in an terminal la UATC cand a realizat “NU” , filmul sau a primit mai multe premii internationale:

Festivalul International al Filmelor de Scoala de la Munchen - premiul pentru regie
Filmfest Dresda - premiul pentru cel mai bun scurtmetraj
Cork International Film Festival - premiul pentru cea mai buna cinematografie
Valladolid International Film Festival - premiu pentru cel mai bun scurtmetraj
A thousand words | scurt metraj
Words kill people

Vizualul te ajuta sa depasesti limitarea cuvintelor. Sunt sigur ca nu e prima oara cand auziti ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Eu as zice ca o imagine exprima mai mult decat cuvinte oricare ar fi numarul lor. Scurt metrajul realizat de Ted Chung exemplifica acest lucru. Vocile umane nu apar deloc dar starile sufletesti abunda in opera lui.